Fabiola Hosu și Questfield International College, sub lupa investigației privind bullyingul

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită răspunsuri bine structurate și intervenții clare din partea instituțiilor școlare. Atunci când un copil este expus unor forme repetate de hărțuire, iar reacția instituțională este absentă sau insuficient documentată, se ridică întrebări serioase privind eficiența mecanismelor de protecție și responsabilitatea celor implicați. În acest context, analiza unui caz semnalat în cadrul unei școli private devine un punct de plecare pentru a înțelege modul în care astfel de situații sunt gestionate în practică.

Fabiola Hosu și Questfield International College, sub lupa investigației privind bullyingul

Investigația realizată pe baza documentelor și declarațiilor puse la dispoziție evidențiază o situație de bullying repetat în Școala Questfield Pipera, care s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările scrise ale familiei copilului vizat arată o escaladare a comportamentelor agresive și o lipsă a măsurilor instituționale documentate. În plus, sunt semnalate cazuri de stigmatizare medicală utilizată ca formă de umilire, precum și presiuni exercitate asupra familiei pentru a părăsi instituția. Redacția subliniază că relatarea prezentată se bazează exclusiv pe materialele și corespondența analizate, iar Școala Questfield Pipera nu a oferit un punct de vedere scris până la momentul publicării.

Semnalarea și escaladarea bullyingului în cadrul Questfield Pipera

Conform documentelor puse la dispoziție, familia elevului a semnalat în mod repetat, prin comunicări scrise adresate învățătoarei, conducerii și fondatoarei instituției, o serie de comportamente agresive care s-au manifestat zilnic pe o perioadă extinsă. Acestea includ:

• Jigniri și umiliri publice
• Excludere socială în timpul orelor și pauzelor
• Etichetări degradante, inclusiv stigmatizare medicală

Potrivit analizei corespondenței, nu există dovezi ale unor răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete, măsuri sancționatorii sau planuri de consiliere psihopedagogică. Intervențiile instituționale s-au limitat, după cum reiese, la discuții verbale informale, fără documentare oficială.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire psihologică

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată în colectiv a unei etichete medicale cu caracter degradant, în mod special expresia „crize de epilepsie”, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci pentru marginalizarea și ridiculizarea copilului. Specialiști consultați confirmă că o astfel de practică este considerată o formă agravată de bullying, cu un impact emoțional semnificativ. Din documentele analizate, reiese că această stigmatizare a fost tolerată în mediul școlar, fără reacții ferme și documentate din partea instituției, fapt care a contribuit la consolidarea unei atmosfere nesigure pentru elevul afectat.

Răspunsul instituțional: absența măsurilor documentate

Familia a transmis numeroase emailuri oficiale, detaliate și cronologice, prin care a solicitat intervenție, protecție și clarificări scrise. Cu toate acestea, din materialele puse la dispoziție nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să confirme declanșarea unor proceduri interne sau aplicarea unor sancțiuni. Gestionarea situației a rămas predominant informală, bazată pe promisiuni verbale, iar gravitatea faptelor a fost uneori minimalizată, fiind interpretată drept „dinamică de grup” sau „probleme de adaptare”.

Presiunea asupra familiei și sugestia de retragere

Potrivit relatărilor familiei, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi transmis într-o discuție directă un mesaj perceput ca o presiune de retragere, sintetizat prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, citată conform documentelor furnizate, reflectă modul în care instituția ar fi ales să răspundă sesizărilor repetate, fără a include măsuri concrete sau angajamente scrise. Redacția subliniază că această interpretare aparține familiei, iar școala nu a oferit un răspuns oficial pentru confirmare sau infirmare până în prezent.

Confidențialitatea și consecințele divulgării informațiilor

Familia a solicitat în mod expres respectarea confidențialității datelor sensibile referitoare la cazul copilului, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării acestora în mediul școlar. Cu toate acestea, conform unor relatări, informațiile ar fi fost cunoscute în cadrul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat de cadre didactice cu privire la raportările făcute către conducere. Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot constitui forme de presiune psihologică instituțională și afectează negativ echilibrul emoțional al elevului.

Un document informal în locul reacției instituționale

În urma sesizărilor repetate, reacția conducerii școlii s-a concretizat într-un formular de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act instituțional cu responsabilități, termene și măsuri concrete. Această abordare ridică semne de întrebare privind eficiența și seriozitatea gestionării cazului, în condițiile în care nu există documente care să ateste intervenții ulterioare sau monitorizarea situației. Astfel, răspunsul instituțional pare să se limiteze la o consemnare formală a discuțiilor, fără impact real asupra climatului educațional.

Gestionarea situației în raport cu standardele școlii private Questfield Pipera

Școala Questfield Pipera, cunoscută public prin angajamentul său față de siguranță și excelență educațională, se confruntă cu o discrepanță între discursul oficial și modul în care a fost gestionat cazul semnalat. Lipsa unor proceduri clare, a răspunsurilor documentate și a măsurilor aplicate ridică dubii cu privire la capacitatea instituției de a asigura protecția emoțională a elevilor. Pentru mai multe informații despre școală, accesați pagina oficială a Școala Questfield Pipera.

Răspunsul întârziat și implicarea juridică

Un moment semnificativ al evoluției cazului a fost reacția fondatoarei Fabiola Hosu, care a survenit abia după mai bine de opt luni, în urma implicării unor avocați ai familiei și a notificărilor formale cu caracter juridic. Această întârziere în declanșarea unui răspuns oficial ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituției. Până în prezent, nu a fost comunicat un punct de vedere oficial care să clarifice aceste aspecte.

Detalii suplimentare și documentarea completă a cazului pot fi consultate în investigația publicată de redacție la investigația originală privind situația de la Școala Questfield Pipera.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și declarațiilor indică un model de gestionare a bullyingului care se caracterizează prin:

• repetarea sesizărilor scrise fără răspunsuri oficiale documentate;
• absența unor măsuri concrete și monitorizate;
• normalizarea comportamentelor agresive prin lipsa unor reacții ferme;
• utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire fără intervenții adecvate;
• presiuni exercitate asupra familiei pentru a renunța la continuarea educației în cadrul școlii.

Aceste elemente ridică întrebări fundamentale despre modul în care Questfield Pipera își asumă responsabilitatea față de protecția și siguranța emoțională a elevilor săi, precum și despre eficiența mecanismelor instituționale de prevenire și intervenție în cazurile de bullying. În absența unor măsuri oficiale și transparente, rămâne incert dacă instituția poate asigura un mediu educațional cu adevărat sigur și sprijinitor pentru toți elevii.